... si reprezentanta Timisului, "studenta" la arhitectura din Timisoara ... daca era sculer-matriter poate lua locul I ... Si asa s-a incheiat o vacanta minunata.
Cand ne-am casatorit, eram amandoi studenti. Eu aveam 22 de ani, ea 21, dar asa am simtit noi si a fost foarte bine. Parintii au fost ingrijorati, au crezut ca vom neglija facultatea. Dar le-am explicat ca este mult mai bine asa, sa fim casatoriti, pentru ca nu mai pierdem vremea cu intalnirile.
Invatam impreuna, ne ascultam unul pe altul si am ajuns sa stim fiecare si materiile celuilalt. Trebuie sa recunosc, mai mult am castigat eu, am invatat multe despre manastirile, bisericile si catedralele din tara si strainatate, despre istoria artei, stiluri arhitectonice, etc. In schimb Doina a invatat despre dispozitive si circuite electronice, microunde si tehnici de televiziune, care nu stiu ei cat i-au folosit. Asa, pentru cultura generala. Si astfel am terminat eu ultimii 2 ani de facultate cu media 10, iar Doina a fost sefa de promotie la arhitectura. Colegii nostri de facultate erau putin invidiosi pe noi, pentru ca ne intelegeam foarte bine si eram un cuplu minunat. Dar ei au ramas cu invidia si noi cu fericirea.
Si cand a fost vorba de lucrarile de diploma, ne-am ajutat foarte mult. Eu cu redactarea lucrarilor (stiam sa bat la masina de scris, pe atunci nu erau calculatoare), ea cu plansele si desenele (este foarte talentata la pictura si desen si asta ne-a folosit mult si in viitor, si faptul ca stiam sa bat la masina).
Cand am terminat facultatea, am ajuns la un moment de cumpana. Eu am terminat facultatea cu un an inaintea ei. Era problema cu repartitia. Pe vremea aceea, dupa ce terminai facultatea, urma repartitia, aveai un loc de munca asigurat, dar trebuia sa te prezinti la postul care ti se repartiza, functie de media cu care terminai facultatea.
De comun acord am stabilit sa aleg un loc de munca unde sa fac ceva ce-mi place, chiar daca nu e in Timisoara. Si asa am ajuns la Televiziune (la partea tehnica, nu la un studio TV, ci la distributie, difuzare prin radiorelee si statii de emisie TV), dar la Cluj. A fost o hotarare dificila, dar ne-am gandit si la viitor, pentru ca daca nu ai un loc de munca unde sa iti placa ceea ce faci, nu e bine deloc.
Si asa, la inceputul lui septembrie, m-am dus singur la Cluj, unde am invatat foarte multe, imi placea tot ce fac, am colindat tot Ardealul, dar eram departe de casa si de ce aveam mai drag.