... si prima zi de scoala !!!

... acum toti in vizita la bunica ... impreuna cu o verisoara ..

.. si lui ii place ...

... mama il iubeste ...

"Fericirea" a durat cat a durat, pana intr-o zi cand imi spune prietenul de la Baia Mare ca a fost avansat si ca se intoarce in Cluj, peste aproximativ o luna, sa nu ma supar ... dar ii trebuie garsoniera.
Dezastru. Parca s-a prabusit cerul peste noi.
Dar nu a fost sa fie asa. Dimpotriva. Cerul a avut grija de noi, pentru ca am fost cuminti si pentru ca ne iubeam. Parintii nostri au aflat ca la Timisoara s-a eliberat un post, si inca ce post, la Studioul TVR Timisoara, seful carului de televiziune. Una-doua m-am dus acasa, am dat proba de lucru si am obtinut postul. Si nu peste mult timp, dupa cateva peripetii cu conducerea de la Cluj, am obtinut transferul.
In sfarsit acasa, cu intreaga familie si cu un serviciu care sa imi placa. Cine a lucrat o data in televiziune, nu mai scapa in veci de microbul asta. Si asa Andrei s-a facut mare ...

M-am intors la Cluj mai suparat ca niciodata. Acum dorul de cei dragi era si mai mare. Toata lumea imi cunostea povestea si incerca sa ma ajute, sa ma consoleze. Aproape in fiecare noapte ii visam pe amandoi.
Si intr-o zi un coleg m-a lasat masca. Ne cunosteam noi de ceva timp, dar nu foarte bine. El era sef de statie TV la Baia Mare, dar fiind angajat la DRTV Cluj (avand si o vechime mai mare decat mine) a primit o garsoniera in Cluj.
Mi-a propus, nici mai mult, nici mai putin, sa stau in garsoniera lui, fara nicio chirie, fara nicio obligatie, doar sa platesc intretinerea. Bineinteles ca am acceptat si peste putin timp eram toti trei impreuna.
Am devenit o adevarata familie. Nu aveam noi bani multi dar ne descurcam si, cel mai important, eram impreuna si eram fericiti. Nu mai aveam niciun interes sa mai umblu pe coclauri ca sa strang zile libere si, ca un facut, nici nu am avut parte de multe probleme, doar reviziile si lucrarile de rutina. Cineva, acolo sus, a avut grija de noi. Chiar si viata de zi cu zi, care devenea din ce in ce mai grea, nu ne-a descurajat. Acolo am invatat ce inseamna bonurile pentru oua, carne, zahar, ulei, Doina era la ora 6 dimineata prima la coada la Napolact sa cumpere laptic si se intorcea cat mai repede, pentru ca sa ajung si eu la serviciu pentru ora 7, dar eram doar noi si asta conta cel mai mult. Am prins si un Revelion la Cluj, cu ger si zapada mare. Dar Andrei crestea si invata sa umble...

Dupa doua nopti nedormite, nebarbierit, murdar, obosit dar fericit am ajuns acasa, unde ma astepta toata familia. M-am dus direct la maternitate si Doina mi l-a aratat pe Andrei pe geam. (Pe atunci nu era voie sa intri in maternitate, nu stiu acum cum e). Apoi, dupa cateva zile, i-am adus acasa. Cred ca a fost cel mai greu drum pe care l-am facut la volan. Doar aveam in masina tot ce era mai pretios, sotia si copilul.
Intre timp, am uitat sa va spun, Doina a terminat facultatea si a fost repartizata la ... Buzau, pentru ca in Timisoara sau Cluj nu erau posturi. Eram intr-adevar o familie de pomina. Amandoi timisoreni, eu cu serviciu la Cluj, ea cu serviciu la Buzau si copilul la Timisoara...

Aici suntem la un botez. Dar nu e un botez oarecare... Ci al fiului nostru, ANDREI.
Cat am avut serviciu la Cluj a fost cel mai greu. Ne era un dor teribil unul de altul. Vorbeam aproape zilnic la telefon, dar nu era de ajuns. In fiecare zi ne scriam si povesteam tot ce faceam. Acum poate par maruntisuri, dar umpleam fiecare multe pagini zilnic si asa ne mai alinam dorul. Partea buna a serviciului de la Cluj era ca, nefiind un serviciu cu program fix, de 8 ore, puteam sa strang zile libere. Fiind o activitate de intretinere si service a echipamentelor, eram mai tot timpul pe drumuri, ajungeam in varful muntelui unde erau statiile de telviziune sau releele de retransmisie si toate orele in plus, peste cele 8 ore normale, se contabilizau. Si asa strangeam cateva zile libere, cam odata la 2 saptamani si veneam acasa. Acele cateva zile erau cele mai frumoase, nu ne mai saturam unul de altul, ne pregateam sufleteste pentru alte 2 saptamani si tot asa timp de aproape doi ani.
Pentru ca Doina se pregatea de terminarea facultatii si nu stiam unde va fi repartizata, ne-am gandit sa facem un copil. Si asa s-a intamplat. Cand sa se apropie sorocul, eram tot mai nelinistit. In dimineata in care am aflat ca a mers la spital, nu mai aveam liniste. L-am rugat pe seful sa ma lase sa imi petrec noaptea la birou, pentru ca unde stateam nu aveam telefon. Si noaptea, la 2, primesc telefon de la tata care imi spune ca am un baietel dolofan, sanatos si frumos. Cine topaia si urla prin birou ca un nebun??? Nicu, un tata fericit. In acea dimineata am avut si o urgenta la Baia Mare, dar am rezolvat-o rapid si noaptea urmatoare eram in tren.

... si reprezentanta Timisului, "studenta" la arhitectura din Timisoara ... daca era sculer-matriter poate lua locul I ... Si asa s-a incheiat o vacanta minunata.
Cand ne-am casatorit, eram amandoi studenti. Eu aveam 22 de ani, ea 21, dar asa am simtit noi si a fost foarte bine. Parintii au fost ingrijorati, au crezut ca vom neglija facultatea. Dar le-am explicat ca este mult mai bine asa, sa fim casatoriti, pentru ca nu mai pierdem vremea cu intalnirile.
Invatam impreuna, ne ascultam unul pe altul si am ajuns sa stim fiecare si materiile celuilalt. Trebuie sa recunosc, mai mult am castigat eu, am invatat multe despre manastirile, bisericile si catedralele din tara si strainatate, despre istoria artei, stiluri arhitectonice, etc. In schimb Doina a invatat despre dispozitive si circuite electronice, microunde si tehnici de televiziune, care nu stiu ei cat i-au folosit. Asa, pentru cultura generala. Si astfel am terminat eu ultimii 2 ani de facultate cu media 10, iar Doina a fost sefa de promotie la arhitectura. Colegii nostri de facultate erau putin invidiosi pe noi, pentru ca ne intelegeam foarte bine si eram un cuplu minunat. Dar ei au ramas cu invidia si noi cu fericirea.
Si cand a fost vorba de lucrarile de diploma, ne-am ajutat foarte mult. Eu cu redactarea lucrarilor (stiam sa bat la masina de scris, pe atunci nu erau calculatoare), ea cu plansele si desenele (este foarte talentata la pictura si desen si asta ne-a folosit mult si in viitor, si faptul ca stiam sa bat la masina).
Cand am terminat facultatea, am ajuns la un moment de cumpana. Eu am terminat facultatea cu un an inaintea ei. Era problema cu repartitia. Pe vremea aceea, dupa ce terminai facultatea, urma repartitia, aveai un loc de munca asigurat, dar trebuia sa te prezinti la postul care ti se repartiza, functie de media cu care terminai facultatea.
De comun acord am stabilit sa aleg un loc de munca unde sa fac ceva ce-mi place, chiar daca nu e in Timisoara. Si asa am ajuns la Televiziune (la partea tehnica, nu la un studio TV, ci la distributie, difuzare prin radiorelee si statii de emisie TV), dar la Cluj. A fost o hotarare dificila, dar ne-am gandit si la viitor, pentru ca daca nu ai un loc de munca unde sa iti placa ceea ce faci, nu e bine deloc.
Si asa, la inceputul lui septembrie, m-am dus singur la Cluj, unde am invatat foarte multe, imi placea tot ce fac, am colindat tot Ardealul, dar eram departe de casa si de ce aveam mai drag.

Concursul a fost castigat de o sudorita din Iasi, urmata de o invatatoare din Maramures si o tesatoare din Brasov. Mentiuni, unguroaica din Harghita si nemtoaica din Sibiu. Si un premiu special pentru timiditate acordat unei concurente din Teleorman care nu a fost in stare sa lege 2 vorbe. Dar muncea si era tanara...

... aspecte din concurs ... A fost un spectacol frumos, prezentatorul concursului: George Mihaita iar presedintele juriului, Alexandru Repan. George Mihaita a fost foarte simpatic, a incercat sa le ajute pe toate concurentele, cand a fost prezentata sotia mea, a incercat sa accentueze faptul ca desi este studenta la arhitectura, si ea "munceste" ...

Adevarul este ca nu ne-am asteptat la asa ceva. Nu eram pregatiti nici cu mai multe haine, nici cu bani - noroc ca soacra a venit si ea la mare peste doua zile si ne-a mai adus una-alta. In ceea ce priveste concursul propriu-zis eram total nepregatiti, urma sa ne intrecem cu castigatoarele din judete, care toate aveau experienta de concurs, altele erau regulile, rochia nu se ridica nici ea la pretentiile unui astfel de concurs, in fine ... dar onoarea, surpriza si bucuria de a participa la un asemenea concurs au facut ca aceste probleme sa nu conteze.
In plus, a mai intervenit o noua problema, o coincidenta, o situatie ca-n filme. Reprezentanta Timisului s-a razgandit in ultima clipa si nu a mai vrut sa participe la concurs. Atunci, de comun acord, organizatorii au acceptat ca sotia mea sa reprezinte Timisul si pentru studente s-a organizat ad-hoc un nou concurs, deci in acel an au fost doua Miss Costinesti, la interval de o saptamana. ! Si culmea, si a doua Miss Costinesti era tot din Timisoara.
Concursul se numea "Concursul muncii, frumusetii si tineretii" - exact in aceasta ordine erau si criteriile de jurizare. Mai erau si probleme politice, reprezentantele minoritatilor importante, maghiara si germana, trebuiau obligatoriu sa fie printre premiate.

Victorie detasata, locul I, Miss Costinesti. A urmat alaiul lui Neptun, felicitari, poze pentru Scanteia Tineretului... abia dupa vreo doua ore ne-am reintalnit.
Si astfel a intervenit o noua problema, a trebuit sa mai ramanem inca o saptamana la Costinesti, pentru a participa la finala Miss Romania, ca reprezentanta a studentilor.

In dimineata finalei (o zi foarte frumoasa, nu batea nici vantul) am mers pe plaja. Si am avut surpriza sa aflam ca marele concurs nu se va desfasura seara, ci la pranz, pe o scena amenajata in fata Obeliscului, in costume de baie. Organizatorii au anuntat participantele sa se inscrie la concurs, scriind pe un biletel din care centru universitar provin, plus castigatoarele concursurilor preliminare. Va dati seama cu cata placere am completat noi biletelul: Miss Timisoara, Miss Amfiteatru, Miss Dacia, Miss Disco1, Miss Disco2, Locul I la concursul de dans (ultimele la Costinesti).
Ne pregateam de concurs cand s-a apropiat de noi un tinerel care s-a recomandat Benone Neagoe de la Radio Tineret (acum este realizatorul emisiunii TV Pentru Patrie) si a rugat-o pe sotie sa ii acorde un interviu. Deja a devenit vedeta si nici nu incepuse concursul.
In sfarsit, a inceput concursul, au fost 12 concurente. Inca de la primele probe s-au detasat doua concurente, sotia mea si o studenta din Cluj (imi amintesc si acum, Vanda Morariu). Dupa proba de situatii neprevazute, am luat un mic avantaj de 2 puncte fata de clujeanca si totul urma sa se decida la ultima proba, cea artistica. Clujeanca a cantat "Oh my darling Clementine" si a primit 4 de 9 si un 8. A urmat sotia, care a recitat o poezie de Blaga. Toata plaja a izbucnit in aplauze si a luat 10 pe linie.

In seara de dinaintea marii finale nu a mai fost concurs preliminar. Si am hotarat sa ne odihnim, ne-am plimbat pe malul marii si cand sa ne intoarcem spre casuta ... auzim de la Disco1... ca mai trebuie perechi pentru concursul de dans. Fara sa stam prea mult pe ganduri, ne-am inscris (am avut numarul 9 de concurs). Cand ne-au vazut spectatorii, am auzit o rumoare... iarasi astia (deja ne cunostea intreaga statiune ... ). Pentru ca sotia mea este si instructor atestat de dans modern, bineinteles si cu ajutorul meu am castigat si la concursul de dans locul I ...

Pentru ca nu erau foarte multe concurente, s-au organizat mai multe concursuri preliminarii unde putea participa oricine. Greseala lor a fost ca le-au organizat in zile diferite, noi am participat la toate patru si le-am castigat pe toate... Unul dintre ele, Miss "Dacia" ...

La Costinesti, intre o plaja ...

Locul I ... si participarea in finala la Costinesti...

Concursul Miss Centrul Universitar Timisoara ... Practic nu a fost chiar un concurs, ci un fel de intalnire a studentelor de la diferite facultati care veneau cu prietenii sau parintii, s-a dansat, s-a discutat, iar la sfarsit juriul a stabilit ierarhia ...

... mereu pusi pe glume (aici toti ne-am facut bruneti, ca sa ne asortam cu mama mea) ...

... si la sfat: te am la mana !!!

... la biserica ...

..si ne-am casatorit :)

A fost dragoste la prima vedere.. Dupa ce am cunoscut-o pe viitoarea mea sotie, ne-am vazut in fiecare zi, timp de aproape un an. La sfarsitul lui august a plecat, impreuna cu mama si cu sora ei la bunici, la Buzau (noi suntem din Timisoara). Era joi. Am condus-o la gara, lacrimi, ... A fost greu. Joi a fost cum a fost, vineri si mai greu iar sambata nu am mai rezistat. Am mers cu mama la viitorul socru sa o cer de sotie. Mi-a spus ca el singur nu poate sa decida, sa o intrebam si pe ea si pe soacra-mea... Cum !?!? Sunt la Buzau. Sa mergem pana acolo?
Da. Ne-am urcat toti in masina, am condus pana la Buzau, am ajuns la 6 dimineata, i-am trezit pe toti si pana sa isi dea seama ce vrem, eram pe drum spre casa, am luat-o si pe viitoarea sotie si ...